marți, 7 septembrie 2010

Cântec de dor



"Ma culcasem langa glasul tau.
Era tare bine acolo si sinii tai calzi imi pastrau
timplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat
noptile.
Sau poate copilaria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.

Ma jucam cu palmile in zulufii tai.
Erau tare indaratnici
si tu nu ma mai bagai de seama.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plangeai.
Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.
Ori poate de drag
si de blindete.
Nu-mi mai amintesc de ce plangeai.

Ma culcasem langa glasul tau si te iubeam."

N.S.

E placut si calm dorul. Las o frantura de toamna sa-mi intre-n camera pe gaura cheii.

La plecare o sa-mi paraie frunze sub talpi si adieri racoroase imi vor incurca parul. E bine la mine in gand cand e plin de tine. Te iau de mana si pornim agale sa cutreieram o lume...

Un comentariu:

drumulunuiom spunea...

Poezie asta o gasisem si eu, acum ceva ani pe un site....mi-a placut atat de mult,am citit-o de atat de multe ori incat am invatat-o :)