azi sunt fericita si trista in egala masura. as putea spune ca acestea doua s-ar putea anula reciproc, evocand o stare de ignoranta sau sictir. surprinzator, si-au cumulat fortele intr-o sufocare dureroasa si placuta.
azi vreau sa strig, sa alerg, sa uit, sa rad, sa ma strecor printre picaturile de ploaie pana la nori si-apoi sa alunec vijelios pana-n adancurile intunericului de dincolo de imaginea reflectata in balta din fata mea. Curiozitatea n-a omorat pe nimeni, cred.
azi...ce vreau azi?
...mi-am adus aminte. azi vreau ce vroiam si ieri.
si ieri ce vroiam?
da...asa e! aproape ce o sa vreau si maine. si maine si ieri sunt tot un azi, putin schimbat de vreme, temperatura si relief.
aseara am aflat ca sunt un animal si ca sunt in cautarea unui teritoriu. tot aseara am aflat ca nu conteaza cat de mic sau mare e teritoriul pe care-l detii atata timp cat iti da senzatia de siguranta. n-am aflat si unde gasesc teritoriul meu, asa ca astept.
da, astept si caut. e ca atunci cand mergi cu masina sau cu trenul. stai si mergi in acelasi timp.
dubios!
dupa o iarna lunga si friguroasa in sfarsit o ploaie calduta-racoroasa. aproape ca ploile de vara. Ce dor imi e sa le alerg prin iarba...
