...

 

Targetul zilelor ce-mi vor tese haotic viitorul se rasfrange peste incercarea de a pastra sentimentul cat mai adanc ingropat in uitare. Pe chip, zambet larg de visator ce cutreiera alene franturi de fericire. Stelele-s prea sus, pamantul ce-mi inghite picioarele, prea rece, apa in care-mi scald dorintele, prea adanca iar eu imi aduc aminte ca nu stiu sa inot. O alga imi deseneaza pe mana disperarea de a pluti in deriva. Nestatornic mi-e gandul si privirea tot cauta. Dar stai...azi aflu ca soarele o sa inghita la micul dejun pamantul de sub picioarele mele. In cazul asta sigur ar fi util sa stiu sa zbor. Un pinguin mi-a spus odata ca n-ar fi greu daca iti lasi visul sa-ti fie harta si vant sub aripi...dar visul meu nu e sa zbor.