...melancolie

E dimineata din nou. Cafeaua somnoroasa isi intinde aburii spre tavan. Zaharul, lenes din fire, doarme undeva sus, in casuta lui, atarnat de-un fir de sfoara. O mana imbatranita incearca fierbinteala canii de cafea.
Tacerea ca o absenta. Doar palpairea usoara a focului din vatra si lumina matinala ce se zareste prin geamul incetosat de conflictul dintre racoare si caldura. Incaperea e mica, parca si mai mica in dimineata asta. Afara-i aproape iarna. Pana si patura de pe pat pare ca sta zgribulita asteptand ca jarul sa incalzeasca incaperea.
Cafeaua asteapta linistita. Doar aburii ei, ca niste copii, zburda de colo-colo fara astampar. Ii mai dojeneste bland din cand in cand iar ei se potolesc pentru scurt timp.
Si uite, mana imbratiseaza iar cafeaua.
De teama, aburii s-au ascuns pentru o clipa in intunecimea protectoare a canii ce le serveste drept casa. In drumul ei spre usa, mana se opreste putin, sta pe ganduri, da sa iasa, si-apoi ca si cum si-ar fi amintit ceva foarte important, face o tumba energica prin aer si aterizeaza cu gratie pe butonul de pornire al batranului radio. Cu o voce scazuta, tusind usor ragusit, putin morocanos din cauza trezirii bruste, radioul ii spune mainii mai intai cat e ceasul, apoi ca vremea va fi frumoasa si in sfarsit, lucrul cel mai important si asteptat cu sufletul la gura de emotie si nerabdare, anunta ora la care o sa rasara soarele.
E liniste din nou. Focul palpaie molcom, aburii se joaca in jurul lui. Deodata, ca prin minune, radioul isi preschimba vocea si din penumbra dulapului in care se odihneste, lasa sa inunde camera, cateva note melancolice.
Cafeaua, care pana atunci asteptase, nu se stie ce, trezita din visare, sopteste usor privind spre zahar: - buna dimineata, dragul meu! Danseaza cu mine in dimineata asta, danseaza pana cand, iubindu-ne, o sa ne pierdem in rasaritul acestei zile.
Ca un magician, mana aparu sa-i uneasca pe cei doi in dansul lor efemer.
Un intreg. El dulce, ea amara, el rece, ea fierbinte, el intepenit de vreme in forme cubice, ea lichida si firava, el o iubeste, ea il adora si in dragostea lor se pierd in sunetul ce pluteste in jurul lor.
In curand, toate se vor darui uitarii iar ei se vor ascunde, ca si dimineata, ca si rasaritul, in memoria mainii ce i-a unit.

lamentatii sonore...

E ciudata starea asta de singur pe care o poti resimtii uneori.
Pe drept cuvant spun ca e cea mai ciudata pentru ca vine cand vrea, sta cat de mult poate si pleaca doar atunci cand se plictiseste. Ceea ce mi se pare cel mai ciudat la ea este independenta ei de context. Poti sa fii inconjurat de zeci de oameni si tocmai atunci sa-i vina pofta sa-si faca simtita prezenta sau poti sa fii singur cuc si nici macar ea sa nu se deranjeze sa-ti tina companie.
Si mai grav de-atat, ceea ce mi se pare impertinenta majora e ca atunci cand te simti cel mai bine in absenta ei, vine pe nesimtite, iti da un bobarnac si-asa ce te imbratiseaza de strans, de parca a-ti fi cei mai buni prieteni si nu v-ati mai vazut de-o viata.
E asa ca un maracine in talpa, pe care-l culegi mergand dimineata descult pe plaja. Si ramai perplex evident. De unde sa fi aparut acest maracine fix pe unde treceai tu, mai ales ca atat cat vezi cu ochii nu zaresti nici macar o urma preistorica a unui tufis.
Si-atunci, in perplexitatea in care esti ancorat, te-asezi comod in graunțele peste care ai calcat sa incerci cu multa rabdare sa scoti din țâțâni descreieratul de maracine. Bineinteles ca acum ii este cald si bine si nu mai vrea sa iasa. Cine stie daca, odata intors in invalmaseala din nisip va mai avea vreodata ocazia sa se agate atat de bine de cineva. Rabzi, respiri adanc si mai incerci odata. Nici vorba sa vrea sa iasa. Si parca simti cum te ia un val de caldura in primire, te-nrosesti de nervi, urlii si el, nepasator ca si mai inainte parca ar sta la umbra savurandu-si cafeaua. Si parca ai bea si tu una, ca doar acolo te indreptai. Fir-ar sa fie! Macar in dimineata asta te-ai fi putut indupleca sa bei un ceai. Ai fi mers in directia opusa si ai fi scapat de ghimpe.
Dar poate uneori ghimpele e doar un fel de semn de circulatie pentru o mâna de ajutor menita sa-ti vina in intampinare...