melc

Mi se intampla din ce in ce mai des sa ma simt ca un melc. Tot timpul pe drumuri, cu casa in spate agatata cu bretele de umeri in forma de rucsac verde. Sau cu casuta pe roti, 4 la numar. Tot timpul aiurea, niciodata niciunde...

Incepe sa fie iar gol. Eu si cu mine si putin drum. E bine si asa. Daca ma misc, pastrez inca vie senzatia ca exist...

Cand nu sunt melc, sunt un fel de papusa voodoo in mainile unui copil sadic. Singura mea problema cu asta e legata de faptul ca tot mie imi e adresata durerea. Si nu intarzie sa apara. Cuie mici si multe prin tot corpul meu. Parca mi-ar veni sa-mi desurubez membrele uneori sa fac o pauza de simtire...

...

Toamna, un fel de para coapta si zemoasa, aramie si parfumata, mi se se aseaza in palma ca un gand. O transform in frunza parguita si-i suflu aer cald sub aripi sa-si reia zborul. Cat de frumoasa ii e caderea...

adorm...

"ma plimb cu mana pe tine
si-ti tin sufletu-n brate
si din tine respir..."

rust - positively inclined

Rugina se întinde mai rau ca o boala. E contagioasa si patrunde chiar si in magazia gândurilor. In miezul noptii poti sa auzi cum musca din metal. Micron cu micron e rumegat, devorat si defecat.

Oare cat o sa mai rezist?

Rugina ar fi frumoasa in lumina unui amurg, daca ar mai exista asa ceva insa mirosul ei înecacios spulbera in mii de particule orice posibila imagine ce ar putea trimite gândul catre centrul cuvântului "frumos". Um-an! A trecut atât de mult timp de cat n-am mai auzit acest cuvânt încât nici nu mai sunt sigur ce înseamna, daca a însemnat vreodata ceva sau daca e pur si simplu o alaturate nefericita.

Stau aici de veacuri. Încep sa ma simt ca un pazitor al timpului si totusi stiu ca nu sunt. Îmbatrânesc. Ma contopesc cu decorul. Devin invizibil. Din nou ma întreb daca si asta e un cuvânt inventat de mine sau daca a existat vreodata. Cum sa fii vizibil daca nu se uita nimeni la tine? Daca nu e nimeni care sa se uite la tine! E ca si cum nu ai exista. Chiar si de-ai fi o necunoscuta. Daca esti x-ul din ecuatie, fara cel putin un y care sa te defineasca, sa te constrânga, sa te dezvaluie, nu existi deloc.

Ani de informatie scanata si tot ce-mi aduc aminte sunt doar coduri. Combinatii de litere si cifre, golite de sens, umplute de reguli. Si întunericul pare mai vesel decât mine. Coduri si reguli.

Definitia cuvântului singur este anulata de teorema conform careia singuratatea este opusul nesinguratatii si cum nu mai exista nimeni, o sa spun simplu - cred ca inca exist! Scrutez ce a ramas din orizont. Lumina e atât de slaba in majoritatea timpului încât abia daca zaresc ceva. Cunosc pe de rost fiecare umbra, fiecare colt, fiecare margine. In fiecare zi totul e la fel. Parca as fi intr-o bucla.

Cred ca învat sa urasc. Toata tacerea e mai grea decât absenta luminii.

Cântec de dor

"Ma culcasem langa glasul tau.
Era tare bine acolo si sinii tai calzi imi pastrau
timplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.
Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat
noptile.
Sau poate copilaria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cantai.

Ma jucam cu palmile in zulufii tai.
Erau tare indaratnici
si tu nu ma mai bagai de seama.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plangeai.
Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.
Ori poate de drag
si de blindete.
Nu-mi mai amintesc de ce plangeai.

Ma culcasem langa glasul tau si te iubeam."

N.S.

E placut si calm dorul. Las o frantura de toamna sa-mi intre-n camera pe gaura cheii.

La plecare o sa-mi paraie frunze sub talpi si adieri racoroase imi vor incurca parul. E bine la mine in gand cand e plin de tine. Te iau de mana si pornim agale sa cutreieram o lume...

Fuck it, i don't care!

Yeah right! I wish I could believe myself when I'm saying that...

necessary end...

in me, your shadow divides into thousand whispers. eyes closed, i forget about myself when i feel your warm breath blowing on the back of my neck. predator...