marți, 14 iunie 2011

...



-da-mi o tigara!
Ma las purtat de mersul leganat al calului in timp ce caut in minte locul unde am pus pachetul de tigari.
-hei, nu m-auzi?
-stai, le caut acum!
-cum le cauti, cand nici macar n-ai clipit cand te-am rugat!
-tu nu vezi, dar eu le caut. sigur, poti sa invinuiesti ceata dintre noi si din jurul nostru. doar asa poti spune ca nu m-ai vazut rascolind pamantul si pe mine ca sa-ti indeplinesc dorinta.
-nu-ti rade de mine si cauta tigarile!
Inaintea noastra totul imbracat in nimic. O ceata densa ca un viitor confuz. In spate la fel. Doar trecutul. La fel de incert. Daca ne-am intoarce, viitorul ar deveni trecut iar trecutul viitor. Dar nu ne intoarcem. Nu vrem sa incurcam timpul cu razgandirile noastre. As putea merge cu ochii inchisi. Calul meu s-ar opri sigur daca ar vedea un zid sau o prapastie. S-ar opri sigur, de n-ar fi orb.
-am gasit tigarile, esti multumit?
-nu inca, aprinde-mi una!
Merg de-atat vreme si ziua e neschimbata. Haina ei de aburi, desi rece, e mai placuta decat pelerina cu ploaie.
-vom ajunge in curand, ai sa vezi!
-nu-mi fac griji.
-esti prea tacut, azi.
-nu mai mult decat de obicei. ma gandesc pe mine in decorul asta neschimbat. lasa-ma sa tac.
-daca ai merge mai repede, am ajunge mai repede.
Stiu ca merg si ca voi ajunge. Dar unde? Stiu ca nu ma pot intoarce. Uneori as vrea. Poate daca as alege alt drum, l-as vedea.
-ssst! cred ca am aj...

joi, 14 aprilie 2011



ne macina timpul ca pe niste boabe de cafea, pregatindu-ne pentru cine stie ce eveniment cosmic. sa indraznesc sa intreb "de ce"? mai bine, nu!
in capul meu, un malaxor de idei framanta un aluat neuronal in conditii de stres. rezultatul? o portie prea mica de pozitivism aflat in grad avansat de destramare.
decupez in cuvinte albe, contururile unor conflicte interioare, vag interne, cu revarsari exterioare, asimetric silentioase. ma uit la mine si nu inteleg nimic. ma uit in jur si nu inteleg nimicul. etapa de infantilism. ma iau de mana si ma port amnezic pe drumul spre maine.

marți, 8 martie 2011

another place with no place for me


un vis urat, o trezire brusca, un drum cu obstacole.
inceput ratat.
o fotografie cu unicorni. doruri. distante. goluri.
am obosit.

vineri, 11 februarie 2011

...

cu mers impleticit si nesigur.

o lume noua. mi-e teama. o privesc o clipa si-apoi imi inchid ochii de la ea. e prea multa si dintr-o data. ma opresc putin si cred ca-mi fuge pamantul de sub picioare. unde pleci? il intreb. si cad. n-am aripi sa-i arat zborul si-atunci ma las in voia gravitatiei. de jos privesc inaltul. numar stelele nenumarabile fara sa le numesc. si ele sunt prea multe. dar nu atatea cat sa umple golul. e frig, e tare frig in mersul nesigur.

duminică, 6 februarie 2011

...

mi-am ascutit creioanele pana la sange.
le-am luat mai intai hainele.
apoi pielea si carnea si oasele.
le-am ascutit pana la suflet.
le privesc cum stau dezgolite intre pagini goale.
ma zgarie in alb indecenta lor.

miercuri, 2 februarie 2011



eram un fir de praf pe talpa unui dinozaur.
ma ascundeam...

vineri, 28 ianuarie 2011

eu din timp...in timp ce tu...

liniste.
imi vine sa o numar.
o privesc taios. vertical sau orizontal e aceeasi.
in lumina e grea, in intuneric e apasatoare.
o ascult.
nu vorbeste.
nu are gura si nici cuvinte.
linistea nu respira.
dar linistea aude tot.
e atat de tacuta incat iti poate auzi ideile din spatele ideilor.
linistea e curioasa dar si timida.
linistea adoarme cand se opreste intr-o imbratisare.
atunci imi vine sa te sarut.
opresc timpul.

marți, 25 ianuarie 2011

...



spatiul doarme.
linistea cutreiera pereti livizi.
un ceas alb isi urmareste din secundar, orele.
din varf, creionul tace.
cand vorbesti singur nici macar ecoul nu te asculta.

marți, 11 ianuarie 2011

...

"hai...
unde?
hai...
hai;
in infinit...
in infinit;"

luni, 3 ianuarie 2011

...


si parca merge calcand pe urmele celui din fata lui. si parca ii spune in gand "nu te oprii, te rog! pasii mei n-or sa mai aiba directie fara urmele pasilor tai care sa-i conduca".
pastreaza cuvintele si merge...
merge aplecat, fara sa priveasca inaltul, fara sa aiba nevoie sa-l priveasca. urmele. urmele pasilor sunt acolo, in zapada, in fata lui. omul fara fata il precede. n-o sa-l vada niciodata. n-o sa indrazneasca niciodata sa-i ceara sa se intoarca spre el. ii iubeste indrazneala de a merge neintrerupt. de a deschide lumi. il urmeaza plangand. il urmeaza supus. il urmeaza pentru ca fara el n-ar mai fi. il urmeaza fara urma...