cu mers impleticit si nesigur.
o lume noua. mi-e teama. o privesc o clipa si-apoi imi inchid ochii de la ea. e prea multa si dintr-o data. ma opresc putin si cred ca-mi fuge pamantul de sub picioare. unde pleci? il intreb. si cad. n-am aripi sa-i arat zborul si-atunci ma las in voia gravitatiei. de jos privesc inaltul. numar stelele nenumarabile fara sa le numesc. si ele sunt prea multe. dar nu atatea cat sa umple golul. e frig, e tare frig in mersul nesigur.
vineri, 11 februarie 2011
duminică, 6 februarie 2011
...
mi-am ascutit creioanele pana la sange.
le-am luat mai intai hainele.
apoi pielea si carnea si oasele.
le-am ascutit pana la suflet.
le privesc cum stau dezgolite intre pagini goale.
ma zgarie in alb indecenta lor.
le-am luat mai intai hainele.
apoi pielea si carnea si oasele.
le-am ascutit pana la suflet.
le privesc cum stau dezgolite intre pagini goale.
ma zgarie in alb indecenta lor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)