vineri, 11 februarie 2011

...

cu mers impleticit si nesigur.

o lume noua. mi-e teama. o privesc o clipa si-apoi imi inchid ochii de la ea. e prea multa si dintr-o data. ma opresc putin si cred ca-mi fuge pamantul de sub picioare. unde pleci? il intreb. si cad. n-am aripi sa-i arat zborul si-atunci ma las in voia gravitatiei. de jos privesc inaltul. numar stelele nenumarabile fara sa le numesc. si ele sunt prea multe. dar nu atatea cat sa umple golul. e frig, e tare frig in mersul nesigur.

Un comentariu:

Amelie spunea...

am fost si sunt aici...