norii alearga cerul ca niste dulai infometati. in drumul lor strivesc cladirile ca niste cuburi. eu stau si-i fixez cu privirea sperand sa nu ma observe. imi sprijin nasul de geamul rece. tacerea mea ii topoeste cu aburi calzi transparenta...
stiu, se apropie furtuna. aici deja ploua, inutil, intotdeauna d sus in jos, cum spui tu. printre nori, intrebarile mele plutesc in deriva. raspunsurile nu sunt acolo. imi e grija respiratie si dorul puls. ma intreb daca esti bine, daca lumile sunt asezate si nu apasatoare. e intuneric aici dar cuvintele stiu forma hartiei si se lipesc de ea in randuri ordonate.
norii tot cresc. acum se plimba de parca stau sa se prabuseasca. copacii dintre cuburi au inlemnit. de teama, de frig, de timp, de intuneric, de prea mult. nu stiu...
agitatia se intampla in inaltimi. noi unde ne intamplam?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu