sometimes we tiptoe, sometimes we run

absenta ma traverseaza ca o scufundare temporara in cea mai adanca nestiinta. tacerea se rostogoleste in cascade. imi inunda creierul si-mi sparge timpanele. strigatul e mut. imi ramane in piept. se impiedica in ascensiunea sa si de fiecare data se opreste inainte sa deschid gura. plansul e la fel de tacut si se pierde in intunericul camerei.
ma roade timpul. ca un vierme care musca dintr-un mar. ii simt fiecare atingere, fiecare tresarire. sunt aici, acolo, nicaieri.
ma lovesc de ziduri. am ajuns in punctul zero. acela in care vreau sa ma duc intr-o directie dar parca mi-a lipit cineva talpile de pamant. si incerc. si cad. si iar incerc. si iar si iar...cum fac?
ma uiti in stanga, ma uit in dreapta. nimeni.
ma uit inainte, ma uit in mine. tu si eu. un zambet...