joi, 14 aprilie 2011



ne macina timpul ca pe niste boabe de cafea, pregatindu-ne pentru cine stie ce eveniment cosmic. sa indraznesc sa intreb "de ce"? mai bine, nu!
in capul meu, un malaxor de idei framanta un aluat neuronal in conditii de stres. rezultatul? o portie prea mica de pozitivism aflat in grad avansat de destramare.
decupez in cuvinte albe, contururile unor conflicte interioare, vag interne, cu revarsari exterioare, asimetric silentioase. ma uit la mine si nu inteleg nimic. ma uit in jur si nu inteleg nimicul. etapa de infantilism. ma iau de mana si ma port amnezic pe drumul spre maine.

Un comentariu:

Ludmila spunea...

amnezia conservarii se numeste, neantul naste criterii imaginabile doar in sentimente ... si impalpabilitatea sentimentului cauta atingeri... de aici durerea si cautarea si ...mi-e dor de tine! am zis ! pam pam